Posted on Leave a comment

Orasul Timisoara are o atestare documentara din secolul XIII. Insa prima sa atestare documentara este una controversata, ea fiind situata de catre specialisti la anul 1212 ori la 1266. In 1342, Timisoara se regaseste mentionata ca avand titlul de „civitas”, adica oras. Insa descoperirile arheologice arata prezenta unei locatii romane, un posibil oras, amplasat pe vatra actuala a orasului. Denumirea de Timisoara vine de la acel Castri de Thymes (o fortificatie ridicata la debutul secolului al XI-lea pentru a supraveghea vadurile si drumurile), care a mentinut denumirea daco-romana, veche, a raului Timis.

Motivata  de asezarea strategica, istoria cetatii Timisoara e amprentata de implicarea sa in luptele de oprire ordiilor Semilunei catre mijlocul Europei. Cetatea Timisoara, ridicata in secolul al XVIII-lea, pe mlastinile ramase de la inundatiile, frecvente la acea vreme, ale raurilor Bega si Timis. De altfel, acele mlastini din jur s-au constituit, foarte mult timp, intr-o fortificare naturala a acestei cetati. Constructia canalului Bega, inceputa in 1728, a condus la asanarea acestor mlastini si la imbunatatirea terenurilor.

Orasul Timisoara a receptionat un impuls special in vremea regelui Carol Robert de Anjou. Acesta, dupa vizita sa din anul 1307, a dat ordin sa se construiasca aici un palat regal. Si mai mult decat atat, in vremea anarhiei feudale, el va aduce capitala regatului ungar la Timisoara. Caftanirea lui Iancu de Hunedoara, in 1440, drept comite de Timis, va marca un capitol special al istoriei Timisoarei. El transforma orasul de pe Bega intr-o permanenta tabara militara dar si in resedinta permanenta a sa, aici mutandu-se cu intreaga sa familie. Astfel a intrat in domeniul Corvinilor cetatea, pana la 1490.

In istoria Timisoarei, un episod deosebit il reprezinta asedierea cetatii de catre taranii rasculati, oaste condusa de catre Gheorghe Doja. Rasculatii, iobagi romani dar si unguri, urmau sa fie infranti aproape de Timisoara, de catre comitele Ioan Zapolya. Spune legenda ca, pe locul unde a fost ucis Gheorghe Doja, urcat pe un scaun de fier inrosit si apoi ars de viu, a fost amplasata statuia Sfintei Fecioare, din piata care poarta acelasi nume.

Armata otomana aflata sub comanda lui Ahmed-Pasa a ocupat, in 1552, cetatea, transformand-o in capitala unui vilayet otoman, in castelul cetatii instalandu-se un beglerbeg, avand rangul de pasa ori chiar acela de vizir. Vreme de 200 de ani, Timisoara s-a aflat sub dominatie turceasca, orasul fiind sub directul control al sultanului, avand si un statut special, precum cel al altor orase, gen Buda sau Belgrad. Cetatea era unul dintre punctele strategice de plecare in campaniile militare de la nord-vest.

Anul 1716 a adus recucerirea cetatii de catre printul Eugeniu de Savoya, moment care marcheaza inceputul altor doua veacuri de dominatie straina, de data aceasta austro-ungara. Partea centrala a orasului a primit denumirea de Cetate si a cunoscut modificari importante mai ales in vremea dominatiei habsburgice. O refacere a sa aproape intregrala s-a incheiat in jurul lui 1765, cand era apreciata a fi printre cele 4 cetati esentiale ale monarhiei habsburgice. Tot ansamblul de cladiri situat in cartierul Cetate ca si in cartierele Iosefin si Fabric au fost declarate monumente istorice, ele constituindu-se intr-o graitoare dovada a planificarii urbanistice moderne, inceputa din veacul al XVIII-lea, la venirea austriecilor. Zona centrala a orasului, amplasata in Cetatea veche, a fost remodelata, cu strazi drepte si cu piete. Constructiile erau aliniate bine, iar cladirile situate la colturile strazilor obisnuiau sa aibe in plus niste elemente arhitecturale. Predominanta a fost oferita de catre stilul baroc importat prin influenta vieneza, stil care a adus orasului Timisoara renumele de „Mica Viena”.

Structura planificarii urbanistice a Timisoarei a avut un proces de modernizare amplu la finele secolului XIX. Fostele bastioane impreuna cu spatiile militare s-au daramat si au fost inlocuite cu noi bulevarde si cartiere. Mai apoi, la inceputul veacului al XX-lea, remodelarea zonei centrale introduce in peisajul urbanistic al Timisoarei stilul Art Nouveau, dar si secession si eclectic. Cel in urma curent arhitectural ce influenteaza orasul este curentul romanesc, adus la venirea Banatului sub administrarea romanilor, la sfarsitul decadei a doua a veacului trecut.

Acum ca v-am trezit interesul sa vizitati Timisoara, poate este timpul sa alegeti un automobil de care sa va folositi pe perioada sederii in Mica Viena!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *